(141) - Rene Char

Contra-teroarea e vâlceaua pe care ceața o umple cu încetul, e foșnetul trecător al frunzelor ca un roi de rachete amorțite, e greutatea bine împărțită, e mersul vătuit al animalelor și al insectelor trăgând o mie de săgeți pe scoarța fragedă a nopții, e sămânța de lucernă pe gropița unei fețe mângâiate, e incendiul lunii care nu va fi niciodată incendiu, e un minuscul mâine ale cărui intenții nu ne sunt niciodată cunoscute, e un bust în culori vii care se înclină zâmbind, e umbra, la câțiva pași, a unui scurt tovarăș ghemuit pe vine și care se gândește că pielea cingătoarei o să i se rupă. Ce importanță mai are atunci ora și locul unde ne-a dat dracul întâlnire!



Traducere Gellu Naum

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rene Char



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.