Ziuă nefastă

joi, 10 aprilie 2025

Îmi amintesc fereastra și ochii tăi frumoși,
Când ziua însingurării lucea sub pleoapa lor,
Îmi amintesc de tine de-un negru tremor,
Ca cerul fără stele, ca norii friguroși.

În toată întunecimea bronzul de pe frunte,
Îți trădă întâlnirea cu ibovnica negării
Și nopțile bețive din samovarul mării,
Dar totuși printre toate visai plăcerea munte

Din lăcrima curată a ochilor căprui, puri
Și chiar de niciodată n-avui buze de zeie,
Am fost eu gura care în noaptea Dumnezeie
Te stăpânea în tăcere, stăpână în tumulturi.

Poți să trădezi un om, un sânge să-l culegi,
Poți să despărți de piepturi a' sânilor poteci;
Cu pasul în noroaie și-apoi poți ca să treci
Dar pasiunea vie din suflet nu poți ca s-o mai negi...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.