Dintr-un soare de pe cer, pus deasupra unui munte,
A ieșit precum se pare, după zile-n număr mare și mărunte,
Zăcământ aurifer.
Îndrumați de pofte multe și insulte, adunate-n sinea oarbă,
Cei ce nu călcaseră vreodată interzis în parc pe iarbă,
Iată-acum cu iatagane vin să sape și să toarne
Cianură pe comisioane.
Așteptau să iasă bine
Să ia aurul din mine și să-l dea pe vreo para
Crezând că se repara într-o noapte de la sine
Și că iar vor cumpăra, că vor deține
Pe oricine.
Ce minune însă-n aur,
Tot poporul drept centaur se trezi din amorțeală și din somnul cel de moarte
La tezaur.
Strigă, scandă și pe brânci
Se-ndreptă pe căi adânci spre montana roșioară
S-o salveze bunăoară de hoție, de porunci.
Și ca orice pildă bună
Și-asta poartă o cunună
Celor ce din inimioară
Le veni să stea în țară-atunci.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Excelent mesaj si care merita citit de oricine intelege cat de pretios e mediul si cat de rai pot fi oamenii cu ceea ce le ofera natura. Bravo!
stomff luni, 30 martie 2015
Frumoasa poezie. Bun venit pe site si multa inspiratie.
petrica_c luni, 30 martie 2015
vezi mai multe poezii de: cristianalexandra
Distribuie pe: