Sonetul CXIII - William Shakespeare

trad. Neculai Chirica

Lipsindu-mi tu, cu mintea doar te sorb,
Căci văzu-n care mintea mea se-ncrede
În parte-i teafăr şi în parte-i orb;
Pare-a vedea şi totuşi nu mai vede.

Din vina lui la inimă n-ajunge
Nici floarea şi nici pasărea, măcar;
Icoana lor fugară n-o străpunge,
Iar urma lor o caut în zadar.

Căci tot ce vede, gingaş sau tembel,
Chip îngeresc sau monstru, munţi sau mare,
Ori zi ori noapte, corb sau porumbel,
Se schimbă după-a ta înfăţişare.

Lipsindu-mi văzul, gîndul doar te-adună,
Dar schimbă adevărul în minciună.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.