Sonetul 97 [Sonnet XCVII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

A fost o iarnă cât m-am despărţit
De tine, care faci anul plăcut!
Ce frig mi-a fost, lumina a pălit,
Ca un bătrân Decembrie-a părut!
Şi totuşi era vară, iar apoi,
Venit-a toamna cu un rod bogat,
Cum poartă-n pântec, gâfâind greoi,
O văduvă când soţul i-a plecat.
Belşugul însă, mi s-a năzărit
Că-i o nădejde de orfan sărac,
Căci vara are mult de oferit,
Dar tu nu eşti şi păsările tac.
Sau uneori în cântec mai jelesc,
Că vine iarna, frunzele pălesc.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.