Ce-mpovărat călătoresc pe drum,
Silindu-mă s-ating ce mi-am propus,
Răgaz şi somn îmi murmură acum,
„Aşa departe de amic te-ai dus!”
Iar bietul cal, sătul să mă încrunt,
Se mişcă greu, cu capul aplecat,
Căci știe din instinct, grăbit nu sunt,
Când de la tine-n lume am plecat.
Afurisitul pinten nu-i dă ghes
Deși i-l bag în piele îndârjit,
El geme jalnic, neavând de-ales,
Şi simt durerea lui mai ascuţit.
Iar geamătul un gând din minte-a scos,
C-am jalea-n față, bucuria-n dos.
Distribuie: