Sonetul 18 - William Shakespeare

Să te asemăn, oare, cu o zi de vară,
pe tine care mult mai dulce, blândă, ești?
În vijelie mugurii de mai se sfarmă,
scurt măsurată e vara, când în timp privești.

Ochiul ceresc lucește, uneori el arde,
culoarea aurie pierde-și-o ades.
Tot ce-i frumos de frumusețe se desparte
prin voia întâmplării și-al schimbării mers.

Să nu se irosească vara ta vreodată
frumuseții tale vreau să-i dărui veșnic scut.
Să nu se sumețească moartea niciodată
că-n umbra ei tu umbli și că te-ai pierdut.

Oamenii cât timp vor respira sub stele -
tu vei răzbi, trâind în versurile mele.

traducere Lucian Blaga

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.