Sonetul 140 [Sonnet CXL] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Fii înţeleaptă, nu-mi nesocoti
Gura ce-acum nu scoate un cuvânt;
Căci de tristeţe poate voi rosti
Această jale ce mă roade crunt.
Aş vrea să te învăţ neapărat
Cum să mă minţi că mă iubeşti în veac;
Cei suferinzi, când moartea i-a chemat,
Vor să audă că există leac.
Ca de necaz, să n-ajung să bârfesc
Şi să spun vorbe grele fel de fel;
În lumea-n care toţi pălăvrăgesc
Neghiobii cred ce spune-orice mişel.
De-aceea, tu în ochi să mă priveşti
Chiar dacă altcuiva te dăruieşti.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.