Sonet VI - William Shakespeare

A iernii mână n-o lăsa să strice,
nedistilat, al verii tale chip
pân’să te-ajungă gheara neferice,
ți-adună dulcele-aromat în șip
că-i bucuros cel care se întrece
să-ntoarcă, platnic, tot ce-a dobândit,
astfel din eul tău s-or naște zece.
Fii cel ce crește pururi înzecit,
mai fericit de zece ori și poate
zece de-ai tăi refac de zece ori și poate
făptura ta și-așa, cu moartea-n spate
în urmă lași mereu moștenitori
Nu fi nebun să i te dărui iernii
lăsându-i, să te moștenească, viermii.


Traducere, Gheorghe Tomozei

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.