Pornind din Paumanok – 10 - Walt Whitman

Aflați că numai ca s-arunc în brazdă sămânța unei
religii mai mari,
Cânt astăzi, rând pe rând, aceste cânturi.

Camarad al meu!
Aș vrea să-mparți două măriri cu mine și-apoi pe cea
de-a treia care se ridică și cuprinzându-le
pe toate celelalte-i mult mai glorioasă,
Măreția Iubirii și Democrației, și-apoi aceea
a Religiei.

Văzutele toate și nevăzutele amestecate-n mine,
Misteriosul ocean în care fluviile se deșartă,
Profeticul spirit al materiei, evoluând și pâlpâind
în jurul meu,
Ființe vii, identități care, în clipa aceasta, sunt
desigur în văzduh și ne-mpresoară fără
să le știm,
Atingeri de fiecare zi și ceas cărora nu mă pot
sustrage,
Pe-acestea ce-am ales, pe cele chemate la mine prin
semne abia simțite.

Nici chiar cel care, din copilărie, zilnic îmi dăruia
un amplu sărut,
Oceanul, nu a depănat și încolăcit în jurul meu
legătura ce nu ne desparte,
Mai strâns decât aceea ce mă leagă de lumea boltei
cerurilor,
Căci ea mi-a inspirat atâtea teme.

O! ce teme – Egalități! O, potriviri divine!
Ce titluri, ′nălțându-se sub soare, la ora dimineții,
la amiază, la ceasul asfințitului;
Accente muzicale din trecute epoci, ajunse-aici
acum,
Mă dăruiesc cutezătoarelor, multiple, acorduri ale
voastre și le sporesc si le petrec cu voioșie
mai departe.


Traducere Mihnea Gheorghiu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman