Pe când înflorea liliacul – 5 - Walt Whitman

Peste sânul îmbobocit al primăverii, peste țară și prin
cetăți
Prin poteci și codri bătrâni prin care nu demult
toporașii se furișau din pământ printre frunzele
putrede,
Prin iarba câmpului de pe marginea drumurilor,
pe lângă iarba fără sfârșit,
Trecând cu sulițele galbene ale grânelor, fiecare
grăunte dezgolindu-se dinaintea câmpului oacheș.
Trecând de florile alb-trandafirii ale mărului din grădini
Purtând un cadavru spre locul odihnei de veci,
Zi și noapte călătorește un sicriu.


Traducere Mihnea Gheorghiu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.