Casele și odăile sunt pline de arome,
pe rafturi se îngrămădesc parfumuri;
Pe toate le respir și le cunosc și-mi plac și mie;
Distilarea esenței m-ar otrăvi cu încetul,
dar nu vreau să-i dau voie.
Văzduhul nu-i parfum – nu are gustul și mirosul
distilării,
El este pe potriva gurii mele și drag îmi e
de-a pururi;
La pârâul din marginea pădurii mă voi duce,
să fiu gol și neprefăcut,
Simt că-s nebun de dorul de a-l atinge.
Aburul răsuflării mele,
Ecouri, unda apei, murmurul șoaptelor,
rădăcinile dragostei, filamentele de mătase,
crăcana și vița de vie,
Respirația și inspirația, bătăile inimii mele,
trecerea aerului și a sângelui prin plămânii,
Mireasma frunzelor verzi și a frunzelor uscate,
și a plajei și a stâncilor cenușii ale mării,
și a fânului din șură;
Sunetul revărsat al vorbelor glasului meu
zvârle-n rafalele vântului;
Câteva sărutări aeriene, câteva grăbite
îmbrățișări, un braț în jurul gâtului;
Jocul luminii cu umbra pe arbori în
clătinatul ramurilor;
Bucuria de a fi singur, sau în aglomerația străzilor,
ori pe câmpuri și pe coastele dealurilor,
Simțind sănătatea, ziua-n amiaza mare,
sau pe mine cântând dimineața când
ies la întâlnirea cu soarele.
Credeați că o mie de pogoane înseamnă mult?
că tot pământul este foarte mult?
Trecut-ați anii voștri învățând, citind,
Mândri de-a fi pătruns înțelesul poemelor?
Opriți-vă ziua și noaptea asta și
veți avea originea tuturor poemelor;
Veți avea bunul pământului și al soarelui –
(mai sunt atâtea milioane de sori).
Nu veți mai primi lucrurile din a doua sau
a treia mână, nici nu veți mai vedea
cu ochii morților, nici nu vă veți mai hrăni
cu fantomele din cărți;
Dar nu veți privi nici prin ochii mei, și
nici nu veți lua ceva de la mine,
Veți audia toate părțile și veți filtra totul
prin voi înșivă.
Distribuie: