Apel - (Szózat) - Vörösmarty Mihály

(Traducere de Csata Ernő)

Patriei, să fii adept
Neclintit, oh, ungure;
Leagăn e ș-apoi mormânt,
Ce te saltă, te apune.

În lume nicăieri
Nu e loc pentru tine;
Bună, rea să fie soarta;
Aici vei trăi, te vei stinge.

Aici, unde adesea
Sângele taților s-a scurs;
Aici, unde orice nume sfânt,
Cât-un mileniu a smuls.

Aici a luptat pentru glie
Armata lui Árpád, falnic;
Aici au rupt jugul
Brațele lui Hunyadi.

Libertate! aci fluturau
Drapelurile însângerate,
Ș-au căzut cei vrednici
În lupte îndelungate.

Și-ntr-atâtea ghinioane,
După atâta vrajbă,
Doar slăbit, dar neînvins,
Biruie neamul o țară.

Patria popoarelor, lumea!
Te strigă cu vigoare:
,,O suferință milenară
Cere trai sau moarte!''

Nu se poate, c-atâtea inimi,
Să fi vărsat sânge degeaba,
Ș-atâtea piepturi de amar,
Să fi crăpat pentru țara.

Nu se poate, ca minte, forță,
Și o voință sfântă,
Să se atrofieze
Sub o veche osândă.

Trebuie să vină, va veni
O vreme mai bună, după care,
Rugăciuni de zeloși jinduiesc,
Prin sute de mii de șoapte.

Sau va veni, dacă trebuie,
Moartea măreață,
Unde la înmormântare
Va sta în sânge o țară.

Groapa, unde neamul s-afundă,
Popoare o-nconjoară,
Și-n ochii milioanelor
Încep lacrimi s-apară.

Patriei, să fii adept
Neclintit, oh, ungure:
Prin ea trăiești, când mori
În mormânt ea te apune.

În lume nicăieri
Nu e loc pentru tine;
Bună, rea să fie soarta:
Aici vei trăi, te vei stinge.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Vörösmarty Mihály