Visătorul

vezi mai multe poezii de: florianruse

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Diverse
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

Pentru Adina Speranta

Adina, parca am mai spus pe undeva pe aici, ca acest catren e de fapt o ironie legata de o imposibilitate, asa ca nu prea vad la ce atata inversunare...
Spui ca intelesesei de la inceput despre ce era vorba, dar nu din poezia mea (probabil te referi la cealalta incercare a mea de a mai face o ironie usor explicativa...
Ma refer la textul "Ceva inexplicabil" adaugat ulterior catrenului de fata) , insa iti mentii afirmatia ca exprimarea imi incurca mesajul. (Pai, eu as zice ca asta e intr-adevar adevaratul paradox!)

Ma tot uit pe ce ai scris ultima oara si realizez ca ne cam invartim in jurul cozii, lucru la care ma asteptasem inca de la primul tau comentariu. Totusi, o sa incerc sa urmez pasii ultimei tale interventii:

Cand spun "Mort din nefiinta", asta nu inseamna cum spui tu ca te nasti mort, ci doar ca apari (sau nasti, spunei cum vrei) ca o aberatie. Revin la exemplul acela mai vechi al meu:
"Se spune, in general, ca "ne nastem si traim pana trecem in nefiinta". Totusi, de ce nu am putea sa spunem si ca inainte sa nastem eram in nefiinta? Iar daca tot eram acolo inainte sa ne nastem, nu poate insemna asta si ca ni s-a intamplat sa murim din acel mediu?"
Intr-adevar, nu asociez nimicul, nefiindului, sau nimicul nefiintei, insa nimicul
(vreau sa spun cel absolut) chiar presupune nefiinta, sau nefiindul. Si daca a existat vreodata genul asta de nefiind, atunci e clar ca el a murit cumva, candva, rezultand ceea ce este. (Aceea era doar o mica capcana in care, cum ma si asteptam, nu ai intrat.) De aceea te-am si rugat atunci, sa ma lamuresti in privinta a ceea ce numesti tu nimic din "La inceput a fost nimicul..."

Imi pare bine ca ai ajuns si tu la concluzia ca ne cam zbatem in zadar, spunand:
"Este un fel de "oul si gaina"...cine a fost primul ? :) Noi putem discuta la nesfarsit ca ne invartim in cerc :) E un fel de perpetuum mobile , tu mai zici una, eu ti-o intorc si nu ne oprim :) "

Asa si este, insa eu nu am vrut sa inventez nici oul si nici gaina, ci doar am indicat cateva directii (prin cele 4 versuri) care pot duce acolo, adica la origini.
Daca te-am contrazis pana acum in mai tot ce mi-ai spus, nu am facut-o pentru ca as fi convins de contrariu, ci doar ca sa iti demonstrez ca in orice directie ai lua-o, teoriile iti pot fi demolate. E deept ca si ale mele pot fi demolate cu usurinta, insa eu chiar nu am nimic cu asta.

Iar la intrebarea ta:
"Exprimarea ta "Mort din nefiinta" e corecta? Sau ar fi fost mai corecta daca in loc de ''din'' era ''in''?"
Raspunstl meu este da, e corect cum am scris! Nici nu puteam scrie altfel.
La sfarsitul comentariului mi-ai mai spus "Ti-am inteles perfect teoria, e gresit exprimata insa, parerea mea, si am scris asta de la inceput.", asa ca iti spun ca te inteleg si n-am nimuc cu asta.
Cat despre supararea pe care spui tu ca mi-ai fi provocat-o, deschizand aceasta discutie, stai linistita, nu ma supara pe mine chestii de genul asta. Si eu sunt adeptul discutiilor deschise :)
Mi-a facut placere!
florianruse (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016

Draga Florian ,ti-am scris raspunsul meu si cand am dat clik sa se afiseze ...nu mai eram pe site...:)...asa ca sunt nevoita sa scriu din nou .
Nimic pur si impur...sunt exprimarile tale ,nu ale mele :)
Eu te asigur ca de la inceput am inteles ce vrei sa exprimi , dar nu din poezia ta, ci doar pentru ca eu merg mai departe cu gandirea asta a mea , uneori destul de sucita ca sa imi permita sa inteleg si ce este de neinteles.

Imi mentin afirmatia din primul comentariu si anume ca exprimarea iti incurca mesajul.

Ma intrebi daca sunt sigura ca dupa moartea materiei ramane spiritul ...Nu , nu iti pot garanta asta , dar era singura explicatie care dadea noima spuselor tale.
Nefiinta este o stare de inexistenta a fiintei , cuvantul insusi fiind format din ne+fiinta. Deci nu ne raportam la un nimic general , ci la a nu fi ca fiinta si atat.
Teoria bing-bang-ului e doar o paralela . Tu nu spui "Nimic", spui "nefiinta".

Mai departe...incetand starea de nefiinta , la tine apare o fiinta ...de aceea am zis eu ca se naste ...Dar la tine se naste deja moarta. Caic tu scrii " Mort din nefiinta"! Dar vietuieste ! Ceva mort vietuieste! Nu spui ca starea de nefiinta inceteaza , atentie, ci acel ceva , care vietuieste uletrior , apare din nefiinta , insa Mort. Pai cu asta nu sunt eu de acord.
Daca acceptam ca nefiinta = spirit, atunci el se naste material , vietuieste, reiterandu-si viata de mai multe ori , tinzand la nemurire, el , un remuritor.
Dar tu nu vrei sa fie nici spirit . De fapt tu ai doua stari , una de inexistenta , care pin incetarea ei e logic ca ne conduce la o stare de a fi. Dar nu spui ''nimic'' ci ''nefiinta''. Deci tu rezumi intreaga ta teorie doar la ''fiinta''.

Este un fel de "oul si gaina"...cine a fost primul ? :) Noi putem discuta la nesfarsit ca ne invartim in cerc :) E un fel de perpetuum mobile , tu mai zici una, eu ti-o intorc si nu ne oprim :)

Scrii ca de ce nu accept sa moara fiindul daca accept sa se nasca din nefiind...
Pai , din ceva inexistent , tu fortezi si vrei sa apara ceva , care VIETUIESTE ! ...Cum sa apara MORT? Nefiinta este o lipsa , nu accept o moarte a lipsei , dar accept o incetare a ei , prin aparitia a ceva . Atentie, acea aparitie genereaza incetarea starii de nefiinta . Aparitie , nu moarte a lipsei. Chiar si tu , scrii ca vietuieste , deci ...
Inca ceva , exprimarea ta "Mort din nefiinta" e corecta? Sau ar fi fost mai corecta daca in loc de ''din'' era ''in''? Daaa. atunci , in nefiinta neexistand admiteam ca era mort acel ceva , dar nu din nefiinta apare MORT si vietuieste.

Ti-am inteles perfect teoria, e gresit exprimata insa, parerea mea, si am scris asta de la inceput.
Sper ca nu te-ai suparat pe mine, eu ma simt in largul meu dar e foarte posibil sa te deranjeze pe tine observatiile mele. Eu imi doresc din toata inima sa nu te fi suparat rau de tot pe mine :) Sunt adepta discutiilor deschise:)
Cu drag .
Adina Speranta
duminică, 31 ianuarie 2016

Pentru Adina Speranta

Spui ca din nimic se poate naste ceva, totusi, acel nimic nu e chiar nimic (neavand informatii despre el, respectivul, este nimic numai pentru noi). - E foarte posibil sa fie cum spui tu, insa cine ar putea garanta puritatea sau impuritatea acelui nimic despre care vorbim noi?

Vezi? Tu imi spui ca nimicul primordial a fost, in opinia ta, un nimic impur. Poate ca ai dreptate, nu stiu, insa din punctul meu de vedere, cand spun nimic, atunci acela este cel mai pur nimic (pur si simplu, mi se pare total inadecvat sa spui ca nimicul ar fi impur). De aceea ti-am si pus intrebarea aceea - pentru ca facand aceasta clarificare, sa pot avea un punct de plecare.

Mai spui undeva ca raportat la "a fi", pentru existenta umana, nefiinta nu inseamna ''nimic'' ...pentru ca ramane spiritul.
Totusi, te intreb de ce esti tu atat de sigura de asta? Si daca nu-i asa? Daca nefiinta pentru existenta umana o presupune insasi existenta nimicului pur (pentru ca, pana la urma, moartea pentru o persoana ca spirit, ar arunca acel spirit in ghearele unui nimic sau nefiind destul de asemanator (daca nu acelasi) cu cel primordial), iar spiritul oricaruia, dupa moartea trupului, chiar ajunge acolo (devenind la randul lui un nefiind)? De aici si ideea că fiind ca nefiind in nefiind, atunci de ce nu ai putea si muri din aceasta stare? (Ca oricum existenta chiar si a celui mai neinsemnat lucru din lumea asta a noastra arata ca aberatii deja s-au mai intamplat, deci nu e chiar imposibil ca nimicul sa mai produca inca o data minunea de a naste ceva sau pe cineva).
Poate ca ma insel eu, insa pentru unii oameni din cei care considera ca "La inceput a fost nimicul", e destul de posibil sa aiba ceva sens ceea ce am presupus eu aici. Eu personal, nu prea vad cum ar rezulta din nimicul absolut vreun ceva, totusi mi-am marcat aceasta nedumerire incepandu-mi textul cu "Mort din neființă...", formula ce ar duce mergand pe firul ei, la cele mai interesante contradictii.

In lumina asta, acea echivalenta a ta "nefiinta=spirit...", nu este posibila in varianta presupusa de mine (cu nimicul pur), si nu prea stiu cat de potrivita ar fi nici in cazul tau (cu nimicul impur).
Deci, nu prea vad care ar fi spiritul pe care spui tu ca il cam omor.

Mai spui undeva ca daca as fi scris "Nascut din nefiinta", in cazul in care m-as fi raportat la acea egalitate a ta nefiinta=spirit, atunci poate ca ar fi mers "treaba", insa te intreb, de ce nu ar putea fi acceptata si formularea "Mort din nefiinta", chiar si in acest caz al tau? Nu crezi ca e posibil ca si spiritul sa lase in urma lui resturi muribunde? (Se zice ca tot ce e trecut prin filtrul constiintei cuiva, ramane pentru totdeauna intiparit undeva in subconstientul respectivului. Insa daca nu este asa? Daca anumite chestiuni (hai sa ne legam aici de niste amintiri mai marunte, asa ca exemplu) chiar dispar cu desavarsire? Daca mor?) Daca resturi de acest gen (nascute cum spui tu din nefiinta care ar fi in opinia ta echivalentul spiritului, mai bine zis a marelui spirit), constituie chiar spiritul uman? Iar atunci cand murim, sa murim nu numai ca materie, ci si ca spirit.

Vezi? Pana la urma de aici vine si nedumerirea aceea a mea, evidentiata de acel "visandu-te nemuritor" de la sfarsitul textului, pentru ca intr-adevar, pot exista mari dubii in privinta eternei continuitati a spiritului unei fiinte umane.
florianruse (autor)
marți, 26 ianuarie 2016

Din nimic se poate naste ceva ...apropo de teoria Big Bang . Dar acel "nimic" da nastere la ceva , insa el este pentru noi ''nimic'' deoarece nu il cunoastem, nu avem informatii despre el. Nimeni nu-mi poate garanta ca el este ''nimic'' asa cum intelegem noi aceasta notiune.
Ce discutie am vrut eu sa deschid ? E vorba despre moartea din nefiinta. Atentie, este ''nefiinta''. Daca raportez la "a fi" , ca existenta umana , ca doar vorbim de un om ,nu ?...nefiinta nu inseamna ''nimic'' ...pentru ca ramane spiritul. Avm de a face cu existenta fizica si cea spirituala .
Deci nefiinta=spirit...pe care il cam omori ...daca ai fi scris "Nascut/ivit/creat din nefiinta " era o continuare a nefiintei (spiritului) in plan material...putand sa si moara de nenumarate ori (ca materie) , demonstrand insa ca spiritual este nemuritor.
Eu vad un pic diferit lucrurile , cred. Raul nu exista , este doar lipsa binelui :) ...deci nefiindul este lipsa fiindului (ca materie ) ,

Cand am intrebat daca moartea este o existenta , m-am bazat pe afirmatia ta:

"Am banuit eu ca o sa te legi de acest paradox, al existentei unui ceva in inexistent. " ...raportat la "mort din nefiinta" (paradoxul in cauza) rezulta ca moartea este o existenta in ceva inexistent ( nefiinta) . De aceea a venit si intrebarea mea.

Pe scurt...nefiindul , fiind o inexistenta , nu il vad pasibil de moarte . In cazul de fata , inlocuind nefiindul cu spiritul ...nu as vrea sa il omor ca astfel sa am o existenta ...materiala :)
Cu drag :)...
Adina Speranta
marți, 26 ianuarie 2016

M-am mai gandit si ai dreptate in privinta exprimarii mele, legat de "fiindul nu poate fi o moarte...". E putin ambigua acolo. Deci o sa reformulez:

Esti absolut sigura ca fiindul nu poate fi urmare a mortii nefiindului?
florianruse (autor)
luni, 25 ianuarie 2016

Adica ce, eu nu am discutat amabil pana acuma?

Nu stiu cum ai dedus din ce am scris eu ca moartea as considera-o o existenta.
Desi, multi oameni chiar o considera o existenta. (Poate cea mai sigura existenta...)

Din ce mi-ai scris ultima oara, inca nu mi-a rezultat daca mi-ai contestat sau nu acea mica intrebare... Asa ca te intreb inca o data:
Esti absolut sigura ca fiindul nu poate fi o moarte a nefiindului?
(Aminteste-ti de chestia aia cu "La inceput a fost nimicul..." )
florianruse (autor)
luni, 25 ianuarie 2016

Nu intrebam ce inseamna ''vietuind"...:)

Asadar...tu scrii:"al existentei unui ceva in inexistent " ...
Adica ..."Mort din neființă"...rezulta ca moartea este o existenta?

Sper ca nu te superi , discutam amiabil ,da? Daca nu , ma opresc :)
Adina Speranta
luni, 25 ianuarie 2016

(a viețui - A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista.)

Tine cont ca in text nu am spus decat ca s-ar visa nemuritor...

Am banuit eu ca o sa te legi de acest paradox, al existentei unui ceva in inexistent.

Tu imi spui aici ca fiindul nu poate fi o moarte a nefiindului. Insa esti absolut sigura de asta?
Aminteste-ti de chestia aia cu "La inceput a fost nimicul..."
florianruse (autor)
luni, 25 ianuarie 2016

Draga Florian, nu este un efort sa te citesc:) Ok, hai sa disecam :)

"Mort din neființă"...aici nu este o contradictie ? Vreau sa vad care este punctul tau de vedere :) Si nu surad deloc ironic, te voi citi cu cea mai mare atentie.

Nefiinta este o ...lipsa a existentei ...poti muri sau trai in aceasta stare inexistenta?...Eu sunt de acord ca multe imagini poetice pot sfida evidenta , dar sa aiba la baza un gram de "posibil"...:)
Atentie , dupa aceasta axioma , urmeaza "vietuind" ...Vreau sa vad cum gandesti !
Adina Speranta
luni, 25 ianuarie 2016

Pentru Adina Speranta

In primul rand iti multumesc pentru efortul de a ma citi. Ma bucur de fiecare data cand treci pe aici!

M-ai intrebat ce inseamna "a fi remuritor", spunandu-mi ca asta ar insemna o moarte repetata, si sunt de acord cu tine. Prima moarte am plasat-o chiar la inceputul textului. Am spus acolo "Mort din nefiinta", ceea ce se poate presupune ca este adevarat. Pentru oricine s-ar putea spune ca acel moment al mortii din nefiinta, coincide, cu nasterea respectivului in viata asta.

Se spune, in general, ca "ne nastem si traim pana trecem in nefiinta". Totusi, de ce nu am putea sa spunem si ca inainte sa nastem eram in nefiinta? Iar daca tot eram acolo inainte sa ne nastem, nu poate insemna asta si ca ni s-a intamplat sa murim din acel mediu? (E adevarat ca aceste deductii ale mele pot trezi surasuri "ingaduitoare", recunosc ca par un pic ridicole, insa nu stiu cum altfel sa fii explicat mai pe scurt)

Rima aceea "remuritor- nemuritor", nu as fi schimbat-o pentru nimic in lume. Da, poate ca arata cam simplist in text, insa nu se putea ceva mai potrivit, care sa si exprime ceea ce am vrut sa transmit.

Nu stiu de ce am impresia ca iar o sa ajungem la o discutie de genul celei de la "Planuri paralele". (Adica stiu, insa ce sa ii fac?)
florianruse (autor)
duminică, 24 ianuarie 2016

Draga Florian, tu vrei sa spui lucruri interesante , pline de invataminte , dar imi mentin parerea ca mai ai putin de lucrat la modul de exprimare al mesajului.
De exemplu: "tu, bietule remuritor"...ce inseamna a fi ''remuritor"? Cuvantul in sine imi arata ca e vorba de o moarte repetata...asta implica si o renastere , sau mai multe , de fapt...ceeace este echivalent cu a fi ''nemuritor''...Ca rima imi pare cam simpla...remuritor- nemuritor . Poti mai mult , simt asta :)
Cu drag.
Adina Speranta
duminică, 24 ianuarie 2016