Uneori casele - Virgil Teodorescu

Uneori casele se înmulţesc prin sciziparitate luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit
unele semănând cu o pară de foc altele cu un condor obosit
pe când cei doi intruşi întinşi pe paie pun la cale
cu mijloace proprii
şi procedee care aparţin logicei infantile
sau invocaţiei antice
construcţii fabuloase
pe plaja nesfârşită scapără în zare dinţii lupoaicei gata de atac
turmă de oi lehuze
micile scoici spânzură de plantele marine
ca nişte inele de logodnă
turma de oi conţine o altă turmă de oi de culoare liliachie
răsturnate dar mereu dornice de imaşuri verzi
de imaşuri sărate de imaşuri alpine
cataracte ierboase prăvălite-n ocean
magnifice soluţii ale febrei
şi virusul aşteaptă cu nerăbdare clipa
când va intra în intestinul umbros elastic şi placid
sub candelabrele fraterne printre oglinzile de cuarţ
meandrele cernite de rumeguşul apei
acolo unde zi şi noapte bubuie toba uriaşă din piele dublă de maimuţă
pe când cei doi intruşi întinşi pe paie
pun la cale cu mijloace proprii teribilul duel al locaţiunii
în urma căruia casele se vor înmulţi prin sciziparitate
luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Virgil Teodorescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.