Viorel tgv. - poeziile altor autori

Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul,
Mă complac în fiece prăpăd,
Mă gândesc mereu la ce nu văd,
Cel mai greu de stăpânit e gândul.

Mărturisesc a fi-ncercat să scap
De gândul despre ea, care mă doare,
Am luat tot felul de liniștitoare,
Dar nu mi-a fost prielnic nici un hap.

Și rătăcesc, din nou, fără speranță,
de nu ar fi acasă steaua ta,
iubirea mea, alerg din casă-n casă,
probabil, lângă una, voi cădea.

Tropa trop prin oraș
Șchiopătatul galop
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop.

E încă verde fânul, în ultimele clăi,
Și noi lumina toamnei ne-o așezăm în oase,
Prin chiciura din rama secundei friguroase
Din ochii mei trec lacrimi, încet, spre ochii tăi.

Trimit aceste cărți poștale cu-aceste triste rîndunele
Ce vor vorbi mai mult ca mine, care-am tăcut definitiv,
Te rog, să nu mai crezi în mine, te rog, să crezi numai în ele
Și vine toamna ca un ultim, ca un răzbunător motiv.

Acest cadavru este fostul Noe,
Care-a salvat idei, orgolii, specii,
Pe Noe jur acum, pentru toți vecii,
Că pentru a iubi eu nu cer voie.

Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.

Cum s-au schimbat, în miezul zilei, toate,
Șoferii umblă pe șosele, beți,
Clamează temnicerii libertate
Și curvele ni s-au scumpit, băieți!

- Cartelă pentru potop -

Haide, haide, ce-o fi, o fi,
Să prefacem noaptea în zi,