Viorel tgv. - poeziile altor autori

Avea ceva de rouă în natură,
În felul cum cădea asupra mea,
Din carnea ei, o floare mă-mboldea
Și-apoi mă cotropea în stare pură.

Nu vă e milă să ucideți mieii,
N-aveți atâtea bunuri de mâncare?
V-ați și făcut căciuli strălucitoare
Din bietul petic jupuit al pielii.

În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte
Te mai caut, te mai cer.

Ce faci și ce mai faci și ce se-ntîmplă
Cu tine, cea de gura mea născută?
În dragoste ești liniștita plută
Ce cară-n cer a mea arzîndă tîmplă.

Am adormit în zborul peste hău,
Ca personajul reintrat în carte,
Ardea în jur un Univers de său,
Crucificat pe stelele deșarte.

Bucuriile apuse, mor
Vechile dureri se sting, dar dor!
Înălțările trăite, trec
Prăbușirile te tot petrec!

Constant, depărtarea și anii pustii,
cu dorul și zbuciumul jalnic,
Încearcă văpaia iubirilor vii,
ca vântul ce crește, năvalnic.

Să rămâi român
Nu e chiar în van
Ci înseamnă-a fi
Eminescian.

Mai dă-ne, Doamne, cîțiva ani de viaţă
Ca să mai și trăim, dacă se poate,
Și nu lăsa ca noaptea să înfrîngă
Greu dobîndita noastră libertate.

Când te iubeam, când mă iubeai,
Era, într-adevăr, ușor,
Puteai să mori, puteam să mor,
Trăiam cu-o chiflă și cu-un ceai.