Vine un glas tainic
Și-mi spune:
„Există o femeie totuși!
Cu sufletul ca cerul,
Frumoasă ca țărâna,
Simplă ca lacrima.
Trebuie s-o cauți —
Ea te-așteaptă.
Să nu o strigi pe nume,
Că piere.
Iar altor nume
nu răspunde.”
Doamne, unde e?!
Cum aș voi să o strig!
Pe urmă
Să mor și eu lângă ea.
Dar dacă
Poartă numele mamei?
O, cum să o strig.
Cum să o strig?!
—————————————————————
Vine un glas / din volumul „Rădăcina de foc”, Poeme•Confesiuni, ediție ilustrată de Sabin Bălașa, editura Univers, 1988;
Distribuie: