Veșmânt

luni, 21 octombrie 2024

Din odaia de demult, au rămas imagini sute,
se succed ca-n filmul mut, glasul vremii să-l asculte.
Văd fotoliul verde, cartea, magie în întrupare,
Care proiectează lumea în fuioare de culoare.
Ciocolata spartă-n clipe, strălucind cu ochi de jar,
stă alături de alune, portocale, lumi de har,
când la pick up se aude glas de vrajă, taină-n lut...
Ca atunci, iubesc povestea, din prezent spre început.
Ca atunci, iubesc ce naște armonie, pace sfântă.
Viața cu ale sale daruri neîncetat mă poartă, cântă.
Calc pământul, dulce tată, am în piept fântâni, covată,
îmbrăcată-n haină nouă, casa mi-e tot nestemată.
Într-o căutare mută după dragostea cea mare,
Am plonjat. Ehee!Din inima albastră, am cules mărgăritare,
din prezență, amânare, am deprins gustul de soare,
Sufletul, pahar curat, între ape, dezmierdat,
Scrie propria scrisoare... În cuvânt, m-am îmbrăcat.
(20 octombrie.2024-Iulia Dragomir).

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.