Străin - Vasile Posteucă

Pe căi necunoscute spre lumile noi,
n-am putut deslega enigma sfinxului din cale.
Drumul pe care-am plecat m-a-ntors înapoi –
şi plânsul m-a târât ca un torent în vale.

Când m-am întors cu gându-n nopţi târzii acasă,
erau zăvorâte porţile satului
şi-am cerşit pace – sărac la uşa bogatului –
şi n-am putut vedea nici zestrea rămasă.

Am adus în noapte căinţa fiului risipitor
şi n-am vrut viţel înjunghiat şi masă bogată;
mă mulţumea un loc umil în casa noastr’uitată –
dar m-am întors din nou în noapte călător.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Vasile Posteucă



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.