Era o câmpie lungă și tăcută,
Lungă ca pustiul, ca moartea de mută!
Sus, în taina dulce, pe-al nopții senin
Ca un vas de aur, luna plutea lin.
Eram pe-un cal aprig care 'ntrecea vântul;
Negrele lui coame atingeau pământul.
În câmpia lungă calul meu fugea,
Iar a lui picioare iarba n'atingea.
Ne duceam în cale precum visul dulce,
Ca genii de spaimă, ca două năluce.
Zburam noi pe lume precum gândul zboară
Când iubirea dulce inima ' mpresoară,
De-odată fugaru-mi, sforăind s'opri,
El în depărtare trei umbre zări.
Trei fecioare albe, 'nalte și frumoase,
Decât seara lunii, stele mai voioase.
În vesela horă ușoare săltă,
Și glasul lor vesel pe rând îmi cântă.
*
Tu ce-alergi făr' de plăcere
În câmpia 'ntunecată
Vin' să afli mângâiere,
Vin' la curtea mea bogată,
În palaturi aurite
Și'n comori nemistuite
Ți-oi da zile fericite,
S' oi fi roaba ta plecată.
Tu ce alergi făr' de dorință
În câmpia părăsită
Vin s' ating a ta ființă
Cu-a mea rază strălucită,
A ta mândră pomenire
Va zbura la nemurire
Și de-o falnică mărire
Va fi'n veci însuflețită!
*
Tu ce-alergi făr' de iubire
În câmpia cea pustie,
Vin s' aprinzi a ta simțire
La a dragostei făclie
Al tău suflet, a ta minte
Vor gusta veselii sfinte
Lâng' o inimă fierbinte
Ce te-așteaptă ca să 'nvie!
Uimit de-a lor cântec și de-a lor zâmbire.
Îmi repezii calul... crudă amăgire!
Un pas numai încă, eram fericit!
Un pas... ele 'n aer repede-au sărit,
Și' nvârtindu-și hora pe-o rază de lună
S'au 'nălțat în ceruri, cântând împreună.
Le-auzii de-asupra-mi glasul dulce, lin,
Ca o șoaptă blândă, ca un blând suspin.
Le văzui ca vulturi, ca trei rândunele,
Și ca trei steluțe se pierdură ' n stele!
Mă trezii din visul ce mă îngână,
În tăcerea nopții greierul cânta.
Distribuie: