Vânători și vânătoare - Vasile Alecsandri

Pe geana câmpului albiu
Se vede-un codru mare.
Lucind sub soarele gălbiu,
Ș' un sat pierdut în zare.

Răsună codrul de' mpușcări
De chiote voioase.
De urlete și de lătrări
Pe culmile râpoase,

Căci e vânatul cel domnesc
La urși cu negre blane,
La lupi ce-n fugă clănțănesc
La vulpele codane ...

Sub crengile ce se întind
De țurțuri încărcate,
Hăitașii mare foc aprind
Cu vreascuri înghețate.

Și vânătorii osteniți
S' așează 'n jur grămadă,
Unii pe trunchi, alții lungiți
Pe perne de zăpadă.

Și toți pe domnul fericesc
De mândra-i vânătoare,
Căci a ucis un cerb codresc
Și patru căprioare.

Iar colo' n satul depărtat,
Într' o căsuța mică,
Lângă horn toarce ne' ncetat
O sprintenă fetică

Și zice-așa în gândul ei:
"De-aș vrea, într' o clipită
Cum v' aș vâna cu ochii mei,
O! vânători de fală!

Și cum v' aș face chiar pe drum
Cărările-a vă pierde,
Ș' a vă jura ca voi acum
Vânați în codru verde!"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.