Tita - Vasile Alecsandri

Merge Tita la fântână,
Tita, mândra Tita!
Cu cofița într-o mână,
Tita, mândră Tita!
și tot merge ea cântând,
Floricele culegând,
Floricele lepădând;
Când voinicii le-or culege,
De ei dorul să se lege.
Când vor da să le miroase,
Să le intre doru-n oase!
Tito, Tito, copiliță
Cu sân alb de porumbiță,
Nu da foc inimilor,
Dă pace voinicilor,
Că tu-i da peste-un păcat
Cu marghiolul cel din sat!
Tita râde și nu crede,
Dar marghiolul se repede
ș-o urmează cât colea...
Tito, Tito, nu mai plânge,
El în brațe mai te strânge
Cu tot dorul satului,
Cu focul bărbatului!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.