Strofe de iarnă - Vasile Alecsandri

O! Soare, vecinic călător!
De mult n-ai fost în a mea țară
Cu-al tău sărut fermecător
Ș-o faci a crede-n primăvară.

Tu știi cât țara te iubește
Și cât în zodia lui mai
L-a ta zâmbire ea-nflorește
Și se preface-n dulce rai.

Tu știi cu ce câmpii mănoase,
Cu ce cununi de mii de flori,
Cu ce cântări armonioase
Ea-ți iese-n cale chiar din zori.

Și ca pe-un sol de fericire
Trimis de însuși Dumnezeu
Te primește, -o! dulce mire,
Cu dizmierdări la sânul tău.

De ce tu-n alte lumi străine
Mergi luni întregi, rătăcitor,
Uitând că țara făr' de tine
Tânjește-amar în tristu-i dor?

Ah! amândoi când aveți parte
De întâlniri așa de dulci,
Cum de tu fugi în altă parte
Când vine noaptea să te culci?

Cum de tu nu-i dai semn de viață
S-o lași cu cerul ei pustiu,
S-o lași cu inima de gheață
Ca pe o moartă-ntr-un sicriu?

Când ea-i atât de frumoasă
Și tu atâta de frumos,
Când ea îți este credincioasă,
De ce să-i fii necredincios?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri