O! Soare, veșnic călător!
De mult n' ai fost în a mea țară,
Cu-al tău sărut fermecător
S' o faci a crede'n primăvară.
Tu știi cât țara te iubește
Și cât în zodia lui Mai
L'a ta zâmbire ea' nflorește
Și se preface' n dulce rai.
Tu știi cu ce câmpii mănoase,
Cu ce cununi de mii de flori,
Cu ce cântări armonioase
Ea-ți iese'n cale chiar din zori.
Și ca pe-un solde fericire
Trimis de însuși Dumnezeu
Te primește-o! dulce mire
Cu dezmierdări la sânul tău.
De ce tu' n alte lumi străine
Mergi luni întregi, rătăcitor,
Uitând că țara făr' de tine
Tânjește-amar în tristu-i dor.
Ah! amândoi când aveți parte
De întâlniri așa de dulci,
Cum de tu fugi în altă parte
Când vine noaptea să te culci?
Cum de tu nu-i dai semn de viață
S' o lași cu cerul ei pustiu.
S' o lași cu inima de gheață
Ca pe o moartă ' ntr' un sicriu?
Când ea-i atâta de frumoasă
Și tu atâta de frumos,
Când ea îți este credincioasă
De ce să-i fii necredincios?
Distribuie: