Românii de pe malurile Dunării - Vasile Alecsandri

Sus, în vârf de brăduleț,
S-a oprit un șoimuleț,
El se uita drept în soare
Tot mișcând din aripioare.
Jos la trunchiul bradului
Crește floarea frâgului.
Ea de soare se ferește
și de umbră se lipește.
,,Floricica de la munte,
Eu sunt șoim, soimuț de frunte,
Ieși din umbră, din tulpină,
Să-ți văd fața la lumină,
C-au venit până la mine
Miros dulce de la tine,
Cât am pus în gândul meu
Pe-o aripă să te ieu

și să mi te port prin soare
Pân' te-i face roditoare
și de mine iubitoare."
,,șoimuleț duios la grai,
Fiecare cu-al său trăi.
Tu ai aripi zburătoare
Ca să te înalți la soare,
Eu la umbră, la răcoare,
Am menire-nfloritoare.
Tu te legeni sus, pe vânt,
Eu mă leagăn pe pământ.
Du-te-n cale-ți, mergi cu bine,
Făr-a te gândi la mine,
Că e lumea-ncăpătoare
Pentru-o pasăre s-o floare!"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri