Puii cloștii - Vasile Alecsandri

În Cișmigiul verde, brândușe de primăvară,
Sub chipuri de vesele copile,
Apar ca niște zâne din lumea legendară,
Ce morților din groapă ar ști să deie zile.
Râzând, ele vând țuică; dar aspra băutură
Devine-un nectar dulce sub dulcea lor privire,
Ferice care soarbe măcar o picătură,
Pe care-a dezmierdat-o o gingașe zâmbire!
Priviți! ele se mișcă în raze vii de soare,
Înveselind chiar cerul cu fapta lor cea bună,
Căci ele pui de cloșcă, miloase ' ndurătoare,
Și sfânta Caritate în juru-i le adună.
Rămâne' n admirare ori cine le privește,
Odrasle-a României cu grațioase daruri,
Blânzi îngeri care, vesel, când lumea pătimește,
Revars'o rouă lină pe trista omenire.
Zâmbiți, copile scumpe acelor arșițe focuri.
Zâmbirea virginală e un ceresc tezaur.
Voi știți a scoate mâna din râsete și jocuri
Și țuică s' o prefaceți în ploaie chiar de aur...

(Versuri scrise în grabă cu ocaziunea serbării din Cișmigiu în folosul incendiaților din Focșani)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.