Poetului și filologului Gabriel Azais - Vasile Alecsandri

Răspuns la brîndul său din 7 mai 1882, închinat mie la Alby

Un arbor, ce mai mult rodește
Cu cât mai mult îmbătrânește
Sub cerul Țării Românești,
E pomul trainic ca stejarul,
Ce' n toamnă își aduce darul
De mere grase, mari, domnești.
Din moși-strămoși la noi se spune
C' a fost a raiului minune
Pe timpii nașterii lumești.
Și chiar din el Eva' ncântată
Gustând, a înflorit de-odată
Ca cel mai splendid trandafir,
Iar de atunci orice fecioară
Poartă ascuns în inimioară
Un vis din rai, un suvenir.
Și'n Orient, plin de mistere,
Altarul cu arom de mere
Parfuma sfântului unt-de-mir.
Tu Azais, ce'n bătrânețe
Pășești cu-avânt de tinerețe
Cu fruntea sus, pe-al vieții drum.
Vechi arbor încărcat de poame.
A căror suc atâta foame,
Iar sat n'aduce nici decum,
Căci ele dau științei, plăcere.
Precum un crin ne dă și miere
Și mult îmbătător parfum.
Lăsat-ai, Azais, să cadă
Un fruct plăcut din a ta roadă
Pentr' un poet din răsărit,
El l-a cules voios în cale.
Pe când purta zilele sale
Sub cerul vostru aurit,
Și l-a gustat cu lăcomie,
Și îmbătat de poezie
Ureaz' acum cu glas uimit:
"Tie-Azais, să-ți facă parte
De trai mănos, și lung, și lin,
Ca să privești în a ta viață
Reînfrățirea cea măreață
A neamului întreg latin.
Apoi să lași iubitu-ți nume,
Precum un măr domnesc în lume
Ca să dorească tot în plin."

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri