Pe podul unui vas feeric,
Cu formă de castel bogat,
Ce strălucește-n întuneric
Fantastic, vesel luminat,
Și care poartă drept catarge
Trei turnuri nalte ce plutesc
Sub vastele albastre larguri
A oceanului ceresc,
Mă preumblu-n ora dimineții
La soarele dezmierdător.
Ca-n timpul dulce-al tinereții,
Ca-n timpul meu de călător,
Și, fermecat de-o nălucire,
Îmi pare că dalbul palat
Se mișcă-n lina lenevire
Prin lumile ce le-am visat.
Mă duce la frumoase maluri,
Umbrite de verzi palmieri
Și-ncinse cu-aurite valuri
Sub aburiri de primăveri.
Mă duce-n India brahmina,
În raiul de la Tăiți,
În care vecinica lumină
Îndeamnă vecinic de-a iubi.
El mai cu seamă se-ndreaptă,
Unindu-se cu gândul meu,
Spre-o țară mândră și vitează
Și mare cât numele său.
Spre-o Românie viitoare,
Pe al cărei cer nemărginit
Să nu apună scumpul soare...
Dar în ce vis m-am adâncit?
O! Margareta cu drag nume,
Cu mine vină sus, pe pod,
Ca să culegem de prin lume
Al veseliei dulce rod.
Cântând, vom trece împreună
Pe lângă plaiuri ngerești,
Și eu sub razele de lună
Ți-oi spune splendide povești.
Ne vom opri la cea minune
Di marea de la Ceylan;
Vor trece-apoi în repejune
Strâmtura de la Magelan,
Și te-oi conduce zâmbitoare
La radiosul paradis,
Prin care-n noaptea visătoare
Se rătăcește al tău vis,
La insula ce se încinge
De-un brâu de flori, apărător,
De unde vecinic nu s-atinge
Nici o durere-n al ei zbor;
La țărmul unde-s păsărele,
Soli drăgălași de fericiri,
Ce poartă-n pliseul lor inele,
Inele pentru logodiri.
Distribuie: