Pe albumul d-nei Z. - Vasile Alecsandri

Sunt ore de jale fără mărginire,
Când sufletul simte dor de pribegire.
S' ar vrea ca să treacă de-al lumii hotar,
Scuturând din aripi al vieții amar.
Dar sunt și pe lume ore fericite
Atât de frumoase și 'ndumnezeite.
Cât îngerii însuși din cer se cobor
Și dau pentru ele nemurirea lor.
Tu, a țării mele fiică mult iubită,
Mamă cu durere,, inima cernită

Ah! din a mea țară de ce vrei să zbori
Ca floarea din câmpuri, ca roua din flori?
Știu bine că cerul te ' ndeamnă în taină
S' anini pe-ai tăi umeri albastra lui haină.
Știu că suveniru-i dulce și senin
Naște-ades în pieptu-ți un amar suspin.
Căci el te' ngână și ziua și noapte
Cu-ademeniri scumpe, cu duioase șoapte,


Și-ți arată 'n stele, ca să zbori la ei.
Doi copilași gingași, doi albi îngerei...
Cerul n' are milă! ... el în veci răpește
Tot ce' n viața noastră ne înveselește,

Visuri, tinerețe, flori și copilași,

Ai inimii noastre oaspeți drăgălași.
Astfel te atrage acum și pe tine
Spre a sale plaiuri cu cerești lumini.
Unde se înalță tot ce pe pământ
E mai scump, mai gingaș, mai frumos, mai sfânt!...
Dar când te stinge negrul vânt de jale
N' auzi tot odată glasul țării tale.
Acel glas cu lacrimi ce-ți zice uimit:
"Fiica mea aleasă, o! suflet iubit!
Patria cerească este o minune
Ce ochii răpește și inima răpune.
Prin a sale raiuri pline de 'ncântări
Unde copilașii râd în dezmierdări.
Nu e destul însă că i-ai dat doi îngeri?
Ah! n' ascultă glasul nopților de plângeri;

Căci și eu am raiuri, și eu te iubesc,
Și eu pentru tine vreau să înfloresc;

Tu să fii în sânu-mi atât de ferice,
Dor să nu-ți mai vie de-a zbura de-aici."

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri