Omul urât - Vasile Alecsandri

Vai de mine! ce m-oi face?
Ce iubesc mamei nu-i place.
De-ar plăcea mamei ca mie,
Duce-m-aş la cununie,
Şi m-aş duce ca vântul
Când spulberă pământul;
Iar de-a fi să mă mărit
Cu omul ce-mi e urât,
Duce-m-aş iar ca vântul
Ca să-mi aflu mormântul.
Decât cu urâtu-n casă,
Mai bine cu boala-n oase.
Din boală vraciul te scoate,
Iară din urât nu poate,
Că urâtul n-are vad
Decât scândura de brad,
Urâtul n-are sfârşinţă
Decât cu trei coţi de pânză

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri