Nălucă - Vasile Alecsandri

Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potecă
și-ntâlneste o fetică
Ce purta cofița-n mâna
Cu apă de la fântână:
„Copiliță, stai să beau,
Răcori-te-ar Dumnezeu!"
„Ba, bădița, ba, nu vreau,
Că mă tem de dragul meu,
El mi-a zis să mă feresc
De străini ce-i întâlnesc,
Că de apă nu le sete,
Ci de sărutări de fete."
Nu te teme, fata mea,
Că el de s-a mânia
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pământ l-oi înveli.
„Mergi în valea cu sulcină,
Că-i găsi o cofă plină
Scoasă chiar cu mâna mea,
Descalecă și o bea,
Bea-o toată dacă-i vrea,
Da-ți fă cruce mai întâi
și sufla pe fața ei
Să nu fie descântată
De baba cea blestemată,
Să nu aibă vreo nălucă,
în pustiu ducă-s-ar, ducă!
Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-și făcea,
Peste apă nu sufla,
Ci la ea năvală da.
înghițea, bietul, o dată
și-l lovea dorul de fată.
înghițea de două ori
și-l apucau reci fiori.
înghițea iar de trei ori
și cădea mort între flori!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.