Movila lui Burcel - Vasile Alecsandri

într-o zi de sărbătoare,
într-o zi cu mândru soare
Care lumea-nveșelea
și cu aur o-nvelea,
Iată, mari, se ivea,
Că alt soare strălucea
Domnul ștefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El pe cal încălecă
și cu mulți voinici plecă
De la scara curții lui
La biserică-n Vaslui.
Clopotele răsunau,
Steagurile-i se-nchinau,
Armăsarii spumegau,
Frâiele și le mușcau,
Iar poporul tot striga:
,,Să trăiești, măria-ta!"
Când aproape de intrare,
Ce s-aude-n depărtare?
Glas de om chiuind tare:
,,Hai, ho, tă, ho, Bourean,
Trage brazda pe tăpșan."
ștefan-vodă se oprea
și din gură-așa grăia:
,,Auzit-ați, auzit
Glas de roman necăjit?
într-o clipă să-l găsiți,
și cu el aici să fiți."
Cinci pantiri se alegeau,
Pe Vaslui în sus mergeau
Pân' zăreau într-o movilă
Un român arând în silă
și movilă brăzduind
și din gură chiuind:
,,Hai, ho, tă, ho, Bourean,
Trage brazda pe tăpșan!"
Cei pantiri descălecară,
Pe roman îl ferecara,
La Vaslui îl aduceau
și la Domnul mi-l duceau:
,,Măi române, să n-ai teamă,
Spune nouă cum te cheamă?"
,,Teamă n-am că sunt român!
Teamă n-am, că-mi ești stăpân!
Tu ești ștefan domn cel mare
Care-n lume seamăn n-are
și eu sunt șoiman Burcel,
Puișor de voinicel!"
,,Să trăiești dacă n-ai teamă!
Dă-ne nouă bună seama
Cum de te-ai păcătuit
Să te-apuci de plugărit,
Tocmă-n zi de sărbătoare,
Tocmă-n timp de închinare?"
,,Doamne, pun mâna la piept
și mă jur să-ți spun cu drept.
Pân-a nu-ajunge plugar
Aveam falnic armăsar
și o ghioagă nestrujită
Cu piroane țintuită,
Care când o învârteam
Proașcă prin dușmani făceam,
Câte opt pe loc turteam!
Alelei! pe când eram
Om întreg de mă luptam,
Mulți păgâni am mai stricat!
Multe capete-am fărmat
De tătari și de lifteni
și de falnici ungureni!
Iar în loc la Războieni
Mi-a căzut ghioaga din mână
De o sabie păgână:
Dar n-a căzut numai ea,
A căzut și mâna mea
Cu păgânu-alăturea!...
De-atunci n-am ce să mă fac
C-am ajuns un biet sărac,
Nici n-am casă, nici n-am plug,
Nici juncani ca să-i înjug!
Toată vara m-am rugat
De bogații cei din sat
Să-mi dea plugul ca să ar...
Mi-a fost ruga în zadar.
Atunci, Doamne, mă-ntorsei,
La tătari că mă dusei,
Un plug mare ca prinsei,
și c-un bou îl înjugâi
și de lucru m-apucai,
Că săracul n-are soare,
Nici zile de sărbătoare,
Ci tot zile lucrătoare!"
Domnul ștefan l-ascultă
și din gură cuvântă:
,,Măi Burcele, fătul meu!
Iată ce hotărăsc eu:
Ia-ți un plug cu șase boi
și mergi bogat de la noi.
Ia-ți movila răzășie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfu-i să te-așezi,
Ca stejar să priveghezi,
și tătarii de-i vedea
C-au intrat în țara mea,
Tu să strigi cât ce-i putea:
Sai, ștefane, la hotare
C-a intrat sabie-n țară!
Atunci eu te-oi auzi,
Ca un zmeu m-oi repezi
și nici urmă-a rămânea
De tătari în țara mea!"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri