Margarita - Vasile Alecsandri

Margarita de la rai
A venit în zi de mai
Lumea-ntreagă s-o admire,
Ea de sus a pogorât
Ca un oaspe mult iubit,
Ca a cerului zâmbire.

Unii zic că-i îngerel,
Alții că-i un fluturel,
Toți, că-i o minune rară.
Eu, bunicul ei bătrân,
Când o văd, în al meu sân
Râde dulcea primăvară.

Și precum pe-un vechi stejar
Frunzele-n april răsar
Pline de cântări voioase,
Naște-n sufletu-mi răpit
Coru scump rentinerit
De-amintiri armonioase.

Margarita-n calea ei
A călcat pe curcubei,
S-a scăldat, surâzătoare
Ochii săi în flori de in,
Fața-n albul unui crin,
Păru-n razele de soare.

Și, pășind pe verde șes,
Cu gurița-i a cules
O căpșună rozalie,
Și din aerul curat
Cu răsuflul a furat
Dulce glas de ciocârlie
Trece noapte, trece zi!...
În curând ne vom trezi
Cu-o frumoasă față mare,
Printre fețe strălucind
Și prin lume răspândind
O nenvinsă fermecare.

La ivirea sa pe loc,
Făcând visuri de noroc,
Multe inimi au să bată,
Multe lacrime de dor,
Multe versuri de amor
A sa-nspir mândră fată.

Iar părinții săi iubiți,
Fi-vor mândri, fericiți,
De-a ei tânără splendoare,
Precum cerul e de zori,
Ca pământul de-a lui flori
Și ca ziua de-al ei soare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.