Lupul și momița - Vasile Alecsandri

Fabulă

Un vulpoi cu plete sure,
Întâlnind într-o pădure
O momiță mititică,
Sprintenică, frumușică,
Se opri, se netezi,
Glasul dulce-și îmblânzi
Și, cu drag la ea privind,
Îi grăi așa, zâmbind :
"Ce păcat, o ! momițică,
Să trăiești tu singurică !
Nu-i mai bine
Tu cu mine
Să te prinzi tovărășie
De trai bun cu veselie ?"
"Nu... mă tem !" răspunse-ndată
Momițica alintată ;
Și sări cu repegiune
Sus pe-o creangă de alune.
"Ah ! de ce să-ți fie frică,
Dragă, dragă momițică ?
Eu sunt lup civilizat
Și mi-e cugetul curat,
Ca un miel nevinovat..."
"Cum e bun de ospătat ?"
"Alei ! surioară dragă,
Nu e timp acum de șagă,
Căci de când eu te-am zărit,
Chiar de-un farmec sunt răpit,
Și mă jur orice-i vrea
Să-ți dau toată-inima mea !"
"Mă tem, zău, să te ascult,
Căci în lume de demult
Este-o vorba cam ciudată,
Însă plină de-adevăr :
Lupul schimbă al său păr,
Dar năravul, niciodată !"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.