Iarna vine - Vasile Alecsandri

Vine de la munte iarna la câmpie,
Scuturând din poale-i zile de urgie.
Vie! Lângă foc eu fac
Visuri după plac
Și cu al meu oaspe, dulcea primăvară,
Râdem de furtuna care url' afară.
Ies în calea iernii ca la o mireasă,
Crivățul fiorii, corbii, pâcla deasă.
Iasă! Eu cu gândul plec
Și ferice trec
Prin poieni 'n floare, prin păduri umbroase,
Unde mii de glasuri, cânt ' armonioase.
Bate la fereastră iarna degerată.
Fruntea ei de țurțuri este încărcată. Bâta!
Eu îi zic: drum bun! Și în sobă pun
Trei bucăți de frasin, care ard cu pară
Povestind de lumea veche, legendară.
Zboară pe ' ntuneric umbre 'ngrozitoare,
Cârd de lupi în goană, stol întins de cioare,
Zboare! Eu la foc privesc
Și mă 'nveselesc
Căci din depărtare văd sosind în țară
Păsări pribegite, oaspeți blânzi de vară.
Ninge! vânt de moarte suflă să atingă
Flacăra vieții și din zbor s' o stângă.
Ningă! Eu văd răsărind,
Eu văd înflorind
Iarba pe câmpie, rozele la soare
Și sperarea ' n inimi june, simțitoare.
Joacă hora tristă lupii din răstoace,
Vulpile codane, urșii cu cojoace.
Joace! Eu văd prin scântei,
Văd cu ochii mei
Goale salamandre prinse ' n horă vie
Ce la glas de greieri saltă ' n veselie.
Sună ' ntreg văzduhul de răcniri nebune!
Iarna cheamă iadul ca s' o încunune.
Sune! Lampă eu mi-o sting.
Gândurile-mi strâng,
Și pe-o pernă moale cad în adormire
Ca să zbor în lumea cea de nălucire.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri