Grui-Sânger - Partea I - Codrul-fără-viață - Vasile Alecsandri

Cică a fost odată un hoț năprasnic ce se numea Grui-Sânger. El locuia într-un codru întunecos și omorâtor ce-i ziceau: Codrul-fără-viață etc
(Poveste veche)

I. Codrul-fără-viață

Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață
Și n-au simțit în suflet un crunt fior de gheață?
În cea pădure veche, grozavă, infernală,
Cărarea-i încâlcită și umbra e mortală,
Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură
Iau forme uriașe prin negura cea șură,
Aspecte fioroase de pajuri, de balauri,
De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri,
De toate-acele fiare de poveste, de pradă,
Ce lună giulgiuiește cu alba ei zăpadă,
Copacii întind brațe lungi, amenințătoare,
Nălțând pe toată culmea câte-o spânzurătoare;
Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe
Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe
În umbra lor adâncă și de mistere plină
Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.
În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri
Sloate care poartă cadavre pe-a lor valuri;
Și aburi într-amurgul din ele se ridică
Ce-n rouă sângerândă pe frunze uscate pică,
Sau merg de se așează pe stânci, pe vârf de munte
Ca palide vedenii cu pletele cărunte.
O crâncenă orgie de sânge, de cruzime
Îmbată umbra mută ce zace la desime,
Ș-ades în miez de noapte s-aude prin tăcere
O surdă lovitură, un vaiet de durere,
Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase
De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase,
Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună
Ca clocotul de codri când cerurile tună.
Apoi păstorii serbezi zăresc din depărtare
Învindu-se pe munte o naltă arătare
Ce stă în dreptul lunii cu-o bardă groasă-n mână...
Și până-n ziua urlă dulăii de la stâna.
Amar de cine intră prin ramurile dese
A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese,
El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis,
Ce caută cărarea mormântului deschis...
Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urii.
Grui-Sânger, ucigașul, e regele pădurii!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri