Erculean - Vasile Alecsandri

Plecat-au în zori
Trei surori la flori.
Sora cea mai mare
S-a dus înspre mare,
Sora cea mezină
Pe mal, în grădină,
Sora cea mai mică
și mai sălbatică
S-a dus, mari, dus

Pe Cerna în sus
Iar în urma lor
Mulți voinici cu dor
S-au luat cântând
s-au venit plângând.
Iată-un căpitan
Căpitan râmlean,
Că mi se ivește,
Pe mal se oprește,
Cu Cerna grăiește:
,,Neră limpezie,
Stai de-mi spune mie
Despre trei surori
Plecate din zori."
,,Sora cea mai mare
S-a dus către mare
Pe Dunăre-n jos
La un plai frumos.
Sora cea mezină
S-a dus din grădină
Peste nouă munți,
în codri cărunți.
Sora cea mai mică
și mai sălbatică
Plânge colo-n stâncă
La umbră adâncă".
Ercul Erculean,
Căpitan râmlean,
își repede calul
De răsună mâlul,
s-ajunge-ntr-un zbor
La stâncă cu dor.
,,Ieși, fata, din piatră
Să te văd odată!"
,,Cum să ies din piatră,
Că sunt goală toată
și mă tem de soare...
Nu m-a soarbe oare?"
,,Să n-ai nici o frică,
Față sălbatică,
Că te-oi lua-n brață,
Să mai prind la viață,
și te-oi coperi
și mi te-oi feri
De vânt și de soare,
De-a lor sărutare."
,,Bădiță, bădiță,
De-ți sunt drăguliță,
Soție de vrei,
De vrei să mă iei,
Mă scoate din stâncă,
Din umbră adâncă,
Să-ți ies la lumină
Cu inima plină."
Ercul Erculean,
Căpitan râmlean,
Calcă peste piatră
și iată că-ndată
Lumii se arată
O dâlbă de față
Albă, goală toată,
Vie și frumoasă,
Dulce, răcoroasă
Cu păr aurit,
Pe umeri leit.
Cât o și zărește
Soarele s-oprește,
și fața-i s-aprinde
și raza-i se-ntinde,
Ca un sărutat
Lung și înfocat.
Iar cel Erculean,
Căpitan râmlean,
Mi-o apucă-n brața
De prinde la viață,

Mi-o strânge la piept
s-o leagănă-ncet;
și-i face-n răcoare
Departe de soare
Cuib de floricele
Ivite la stele.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri