Dorul de brazi - Vasile Alecsandri

Romanță dedicată Măriei Sale Doamna

De-aș avea brazii lângă mine
Când stau închisă într' un palat
Și viul Peleș care vine
Din sus din falnicul Carpat,
Ah! eu n' aș ști cum iarna trece,
Căci brazii mei cu frunza lor
Ar coperi zăpada rece
S'ar îngâna tristul meu dor.
De-aș avea brazii de la munte
Cu care-mi place să grăiesc,
Iubiții mei poeți de .frunte
Ce cântă-un cor Dumnezeiesc,
Eu aș cânta voios în viață,
Timp fie bun, timp fie rău,
Și' n dulce, veșnica verdeață
Ar fi ca ei sufletul meu.
O! brazii mei, veniți în cale,
Veniți cu mine ' n ori ce loc
Și răspândiți pe a mea cale
Umbriri și visuri de noroc.
Atunci din inima-mi senină
Vor înflori cântece dragi,
Cum înfloresc din rădăcină
Pe lângă voi rumenii fragi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.