Crinul - Vasile Alecsandri

Pe când steaua se oglindă
În izvorul tăinuit,
Crinul merge de colindă
Câmpul verde şi-nflorit,

Şi în cupa lui adună
Lacrimi albe de pe flori
Ce cu razele din lună
Se sărută, dulci surori.

Iar când soarele s-aprinde
Pe al cerului altar,
Crinul vesel îi întinde
Cupa-i de mărgăritar.

Astfel tu, copilă dalbă.
Când în lume te iveşti.
Culegi roua dulce, albă,
De pe crinii sufleteşti;

Şi când cerul în lumină
Te deşteaptă despre zori,
A ta inimă-i închină
Virginalele-i comori!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri