Poezii despre Vara:

Apus în vară
...
Gata, ziua-i la apus,
Cad pe deal focuri de sus,

Se-aprind livezile de crini
şi se prelinge mut abisul
prin ochi de cer. Se cern mălini
în aburi lungi cât necuprinsul.

E pustie plaja şi se-aud cărări
Şuşotind, călduţe, prin nisipul serii.
Marea îşi resfiră briza peste zări,
Vălurindu-şi trupul de culoarea mierii.

Macii
aripi sângerânde topite-n descânt
îşi saltă-nfoiat borangicul aprins
pe lespezi de spice vălurite în vânt

Copilul meu din perla mării


Copilul meu cu ochi ca marea, adâncul limpezind în ei,

E liniște-n pădurea de stejar
În orele în care arde iar
Tot cerul dintr-o vară de coșmar
Ce n-are, pentru raze, un acar,

Mare, soare, relaxare
Pe plaja lungă cât o zare,
Chipuri, slipuri, pe nisipuri,
Pe prosoape, mii de trupuri

pescăruși la mal
sub soarele amiezii-
ultimul picnic

Mirajul mării se arată
În răsărit de soare și-n apus,
În cântecul de harpă fermecată
De zei, din Empireu adus.

Soare de vară,
împărtășesc căldura
Cu un prieten.