Poezii despre Vara:

Ca dintr-un tablou de
Murillo
Ti-e trupul tau moale si blond ;
Apari linga mine copilo,

Pamintul si-a improspatat beteala
Si ca un faun s-a lungit la umbra lui
E obosit.
Pe ochi i se abate picoteala

Am obosit
Si-acum stam lungiti pe capitele de fan copt.
Bolta cerului a devenit prea vasta
Si-acopere si harti pe care nu le vedem,

Liniste. Caldura. Soare.
Salciile plangatoare
Stau in aer, dormitand.
Un vitel in rau s-adapa

Pe poarta harurilor se trec cintind
Celebrez virsta
Poetului
si-i vad parul incaruntit,

Amurgul pune pe adancul vaii
Culori tot mai sarace, mai inchise;
S-aude clar cum fluiera flacaii
Franturi de capodopere nescrise.

Fiindca si cubul din pahar
E o topita banchiza,
Din arsita de
Kalahari a zulufului

In incapere
linistea e asezata in vase de lut
cani enorme cu vine albastre,
stapanul casei umbla nevazut

I
Dulcele, ce incepu, cantecul, l-auzi si tu? intr-un lan pe un colnic canta singur un voinic.
Pe sub zarile fierbinti suna secerea din zimti.
Huma s-a facut in zi ca din arse ciocarlii, ce s-au mistuit, cantand, inaltimile-nganand.

pictorului Camil Ressu
Au plecat bucurestenii toti la bai
Si cu Vara n-au ramas in capitala
Decat mortii si gardistii