Poezii despre Vara:

Sufletul meu, o tainică grădină,
Cu flori de gânduri și vise ce se-nalță,
Sub cerul nopții, lumina îmi alină,
Și-n întuneric, dorul mi se spalță.

Călătorind pribegi pin anotimpuri
Deodată ne-am trezit în toiul verii,
Clepsidra risipește încinsele nisipuri
Spre ceasurile reci ale-nserării.

Vai de mine, ce cãldurã!
Sã ies la cosit? Nici gând!...
Mort de cald, retras în şurã,
Îmi bat coasa, fluierând.

În irişii acestei ore, când privirile-ţi sunt trase la xerox
de solstiţiul de vară, eu meditez profund, cu fireasca
bucurie-a secundei, că valurile mediocrităţii intră
în mult-aşteptata zi de reflux, că tornadele de manipulat

Și s- a mai dus o vară
Și s- a mai dus un an...
Începe să ne doară
Privirile în van.

E-atât de caldă vara! E fierbinte
Petala-n care-o rază a intrat
Și mă așteaptă-n dulce sărutat
Pe roșul cu parfum de rugăminte.

S-a spart oglinda de argint
A lacului de la marginea
Savanei şi cioburile topite
S-au prefăcut în lumină.

De cinci luni și jumătate
Nu a mai plouat deloc
Râurile sunt secate,
Iar pădurile iau foc.

Prin clăi de fân respiră vântul
Un suflu galben de căldură
Şi se usucă iarba-n crânguri
Şi florile în bătătură.

Pașii de pe strada nopții

Pe dale, pe o stradă, într-o urbe,
Se adâncește noaptea de tăcere