Poezii despre Vara:

Trandafirii de lângă casă-mi bat în geam
Dis-de-dimineaţă, cu fiecare ram,
Se pare că le este dor de mine.
Roua, cu reflexe diamantine,

Pǎşea semeţ pe o cǎrare
O minte plinǎ de pǎcate,
Dar cu idei alambicate
Orȃnduite ȋn sertare

Vara, vremea nu apucǎ
Sǎ devinǎ mai stabilǎ
Norii vin şi stau pe ducǎ
Neavȃnd de plante milǎ.

În răcoarea dimineții
Aer proaspăt când inspir,
Conectată la natură
În bucurie mă resimt.

Mai știi tu vara-aceea în care ne iubeam
Și ceru-și presărase azurul în priviri?
Ne mângâia tăcerea și orice gând aveam
Plutea ca o petală în zbor de heruvimi.

Rămân imagini de jăratic
De la albastrul rug de zi.
Apusul pâlpâie tomnatic
Măcar că toamna nu veni.

De pe mal de râu, arinii
Freamătă ceva în șoapte -
Poate nu vor ca în linii
Stelele să cadă-n noapte?

Freamătă frunze-n toamna verii
Ca niște palme amețite
De parcă spun:„La revedere!”
Lăstunilor și răsăritei.

Ce greu se închid rănile bucuriei Doamne
În fiecare cicatrice apune soarele
Din suferință întrupatu-s-au și stelele și
marea Chiar dacă în fiecare clipă dragostea

Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor