Poezii despre Vara:

e atâta căldură furioasă lăţită peste tot
cumva soarele s-a prelins pe lângă bolta subţire
umbrele orbilor se lipesc de asfaltul topit
ies aburi în zare ca nişte duhuri rele

Sonet de iulie

Opal şi aur e întregul crug
Cum aur şi rubin este câmpia;

Nopţile de Vară

Mi-aduc aminte,- adesea ori
De vremea când eram copii,

Rondel de Iunie

În farmecul cel dulce-al liniştii depline
Şi în mireasma sfântă-a teilor în floare,

Acasa, la matusi, se innoieste casa
c-o sala noua : de-ar vrea sa vina mortii
sa ne vada,
n-ar sti pe unde sa mai intre.

Din I. Nikitin
In cer albastru, razletiti
Se plimba nouri auriti;
Padurea invelita-n ceata

In muzeul padurii cu odajdii de toamna
Suvenir, silabe de cuc,
pe unde potecile se investmanta-n zale.
Spre balconul de fier cu sangerari ruginii peste suisul iederii de intuneric

Vara inalta pe dealuri - dintre arini, somesul
raspunde unui cuc artagos
- hoinaresc cu albinele si trifoiul
sopteste, vorbe neintelese,

Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara inapoi;
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare

Cu firea ei cea arzatoare
Sosit-a vara inapoi;
Toti pomii sunt in sarbatoare,
In tei sta floare langa floare