Val - creaţii proprii

N-am avut aşa o vară…
Toţi din bloc sunt în vacanţă!
Câteodat’ la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă

Cum merg toate azi în ţară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, şui, cu scârţ, pătrate,
Mă gândeam aşa,-ntr-o doară:

Dragii mei, v-o spun cinstit,
Ştiţi, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea;

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr’un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic;

Cât ar fi lumea de rea,
Orice-ar face, orce-ar spune,
Cu-o nevastă ca a mea,
An de an devin mai june

M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar, pesemne,
Eronat, din două capre,
I-a crăpat-o p’a de lemne,

De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,
Fără pantofi, cravată, fără haine,
Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,
S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!

Pe vremea când eram în toc
Peniţă şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

V-o spun, fără bǎşcǎlie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

Stau câteodat’ şi mă gândesc,
Făcându-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafăr, s-o mierlesc
Cu doctori, popi şi poliţai!