Val - creaţii proprii

Nu îmi amintesc vreodat’,
Chiar şi când am fost cinstit,
De la cârciumă, din sat,
Să nu plec dezamăgit;

În fiecare toamnǎ retrǎiesc
Aceleaşi amintiri cu nostalgie,
Când perele în pomi se rumenesc
Mǎ aflu în a mea copilǎrie:

“Pierdut logodnicǎ în mall,
‘nainte chiar de cununie,
Blondǎ-natur, cu capul gol,
Pantofi de lac şi pǎlǎrie”.

“Pierdut poşetǎ piele finǎ
De damǎ roză cu curea,
În fund şi-n faţǎ cu meşinǎ,
La cârciuma de la şosea”;

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,

Bǎtrânul teasc topind arama
Într-un izvor de tǎmâioasǎ,
De bucurie, cu pastrama,
I-au invitat pe toţi la masǎ:

S-a întâmplat un tragic accident,
Banal şi pot sǎ zic chiar foarte rar,
Când soacra lu’ Ion (şi el prezent)
Mortal a fost lovitǎ de mǎgar,

Spună lumea ce-o să spună,
Dar cum văd, fără vrăjeală,
În justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt frământat de-o întrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Mi-a scris, fă ţaţă, o scrisoare,
Că e plecat cam de vreun an,
Ion, îl ştii, a lu' Mardare,
Acuma-i Neil, canadian,