Val - creaţii proprii

Prima scrisoare de amor

Când te-am văzut pentru întâiaşi dată,
Simţeam că îmi vei fi a mea pe veci,

O boabǎ de Tǎmâioasǎ
Şi un bob de Otonel,
Ea, şi mândrǎ, şi voioasǎ,
El “Muscat”, aşa niţel,

Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,
Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,
Colegi în anul ultim de liceu,
Când, dintre toţi din clasă, numai eu

De-o dimineaţă, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare

După luni de plictiseală, zile, nopţi caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar :“MÂINE-I PRIMA ZI DE ŞCOALĂ!”

Aşa cum ştim cu toţi, teribil e fumatul(!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete;

Îmi amintesc şi-acum cu nostalgie,
Prin clasa cincea când s-a demonstrat,
La ora ce-mi plăcea la nebunie
De-o profă, jos cu fesu’, de chimie,

Am fost la tata, cum vǎ spun,
Dǎdea sǎ plouǎ, era vânt,
Cu nişte flori ca sǎ le pun
Şi-o lumâmare pe mormânt;

La nouăş’trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut nici mort, în viaţa mea,
C-o va mierli în somn la ore mari;

Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare
O frigeam cu o gacică,