Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții
voi sunteți fii marilor risipe
arginții falși ,culoarea ceții!
Arde stindardul fals universal
duceți zâmbetul lumii spre deșertăciune
jocul buzunarului vostru colosal
țara din noi nu va avea un nume!
Trădați de voi ,trădați de cei puternici
ați pierdut neamul român din frâu
câte jertfe ,pentru gunoaie și nemernici
ce au făcut o țară ,să curgă ca, un râu!
Cu promisiuni deșarte și minciuni
de-un sfert de veac vindeți o țară
ce am ajuns în fața acestei lumi
neam de batjocură și ocară!
Pe cei puternici i-ați împins pe-afară
rămas-ați voi și slugile de stână,
vă cântă azi-mâine-o fanfară
dar unde este nația română?
E risipită în șapte vânturi
și-n șapte cripte e-ngropată
în șapte limbi își are gânduri
în șapte limbi vă înjură deodată!
Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții
în ani vă pierdeți și-n risipe
veți simți n final,răcoarea dimineții!
vezi mai multe poezii de: Lucian Tatar
Detalii poezie:
Distribuie pe: