Un zid, dărâmături într-o splendoare recalcitrantă

Autor:Samoilă Cristina Gabriela


Adăugat de: Cristina Gabriela

duminică, 25 iunie 2023

Un zid, dărâmături într-o splendoare recalcitrantă
Legată de mâini cu lanțuri de fier veridice
Care să-mi stăpânească pofta de a mă zgâria pe trup.
Mă inund cu minciuni multiple într-o antonime care mă depășește.


Un zid, dărâmături într-o splendoare recalcitrantă
Legată de picioare cu lanțuri de fier veridice
Care să-mi lipească pofta de-a alerga prin cioburi sparte.
Mă sec cu adevăruri singulare într-o sinonimie care mă încetinește.


Mă văd, la persoana a III-a într-o oglindă culeasă
De acele momente când parcă vor să te răpească,
Și mă privesc cu silă și dezgust, că am ajuns să crap pietre,
Să-mi dezgheț aceste vânătăi mov, pline de furnici și oase dizlocate.


Stau pe jos, întinsă între crăpături, cu trup murdar îmbibat în sinestezie
(Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt una simbolul celeilalte)
O foaie verde scrisă pe tonuri de galben, moment perfect de pledoarie
Mucegai lipit cu silicon elementar stins de sudoare torturată.


vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.